Astazi am dat teza la mate si cred k iau 2 din care un punct e din oficiu…viata de cacat…nu mai vine o data vara sa ma distrez si eu un pic, sa nu mai am nimic pe cap..numai plictiseala…si in fiecare zi aceleasi lucruri,aceleasi persoane,aceleasi activitati…viata de cacat..nu mai am chef nici de scris, nu mai am nici idei deci va propun sa imi da-ti subiecte,am chef de o poveste ceva deci veniti voi cu ideile si eu cu continutul…va astept….viata de cacat…Te uiti cateodata-n jur si te intrebi cum Dumnezeii masii ai ajuns aici. Stai si iti amintesti ce ai fost. Te gandesti ce ai fi putut sa fii. Apoi te trezesti singur la realitate cu gandul sincer ca esti nimic. N-ai ajuns nimic. Esti praf. Ultimul om. O scursura. Esti cacatul dupa talpa bocancului pe care toata lumea-l injura cand il vede acolo. Atat de scarbit esti de tine. Si totusi, te impaci cu ideea.
Incerci sa te impaci, sa-ti zici ca o sa fie bine. Poate. Poate o sa fie bine. Sau poate de aici ti se fute viata de tot. N-ai de unde sa stii. Asculti o muzica trista, sa te simti mai bine. Ai doar impresia asta. Vrei sa citesti ceva. Ceva … o carte, o povestire, ceva, romantica, trista, care sa iti arate ca au mai trecut multi prin ce-ai trecut tu. Sa iti arate ca e bine.
„Ionel si Maricela se iubeau, se iubeau si se iubeau…” pff. Un cacat. Un cliseu. Deja sunt satul pana peste cap de povestile care iti zic ca totul e bine, ca au murit impreuna, ca vietile lor s-au contopit si au format un cacat parfumat pe care toti il iubeau. Ar fi marfa daca ar exista asta. Sau nu. Ar fi marfa pentru unele persoane, care traiesc din povesti, vor o iubire ca-n filme, ca-n carti. Duce-ti-va. Luati-va de mana si alergati pe un camp plin de maci, soarele batandu-va in fata si relele si certurile dintr-o relatie fugind de voi.
Eu sunt mai prost de fel. Sincer. Nu cred in cacaturi d-astea. La mine e simplu. O relatie e alcatuita din momente. Momente petrecute alaturi de persoana iubita. Momente bune si momente rele. Momente bune? Atunci cand simti pur si simplu ca tremuri. Ca vrei persoana aia, chit ca tipa la tine in momentul ala. Pac! Se stinge totul, nu mai auzi nimic. Vezi doar gura miscandu-se. „Doamne ce norocos sunt ca o am.” Asta te gandesti. Ii simti caldura chiar si atunci cand te caci pe tine de frig. Cand zambetul ei e totul. Cand nu vorbiti nimic. Doar te uiti la ea. Te uiti la ochii ei mari si zambesti usor. Ea te-ntreaba ce-i. Tu ii zici nimic. Vrei doar sa ii analizezi fiecare forma, fiecare particica a fetei ei. Sa ti-o aduci aminte atunci cand nu vei mai fii cu ea. Sa ti-o aduci aminte in somn.
Asta esti tu. Esti momentul meu de aur. Cu bunele si relele lui. Esti afurisita. Ma bati. Ma certi. Ai grija de mine. Iti e dor de mine. Esti suparata pe mine. Ai tot dreptul. Sunt un mincinos. Recunosc, nu am facut bine ce-am facut. Dar da-o-n mortii ei de treaba. Eram noi. Unu. Singur. Fiecare palma care mi-o dadeai, ma intregea, devenea parte din mine. Tii minte? Sunetul de porumbel. Inchipuie-ti-l acum. Lasa-l sa-ti invadeze urechile, sa iti frece memoria, sa nu mai fii orbita de faptul ca am gresit. Sa iti aduci aminte ca sunt un prost, mincinos, imbecil, tampit si handicapat care te iubeste. Care te iubeste pentru ca existi. Care te iubeste pentru ca il urasti acum. Care te vrea. Si ce s-a intamplat e un moment. E un moment rau, dar e un moment care ne intregeste relatia. Relatia nu e alcatuita numai din momente bune. Nu gandesti asa, stii asta. Nu esti proasta. Stii foarte bine ca si cacaturile fac relatia sa mearga.
Sa te trezesti dimineata in pat langa persoana iubita. Sa o atingi usor, dupa ce te intinzi. Sa se intoarca la tine, cu ochii inchisi, sa iti zambeasca inconstient. In momentul ala, iti bagi pula-n toate povestile romantice, toate descrierile filozofice despre cum arata femeia perfecta, in tot. In momentul ala simti. Simti frumosul. Simti ca asta vrei sa fii mereu. Cel la care isi intoarce capul, apoi corpul gol si pe care il saruta si in strange in brate. Cel care o face sa tremure cand se joaca cu degetele pe corpul ei. Cel care o saruta si o inveleste dupa ce se scoala din pat.
Momente rele? Sa dea dracii, sunt destule. Unul e exact ce s-a intamplat. Minciuna. Faza amuzanta stii care e? Tu sa iti belesti ochii de plans in perna, si ma-ta si tac-tu sa inceapa sa-si aduca aminte de cate ori s-au mintit ei, incercand sa-ti demonstreze ca totul o sa fie bine. Daca nu m-ai mintit, daca tot ce ai spus ca simti pentru mine e adevarat, atunci ai avea puterea sa treci peste o amarata de minciuna. Ai putea sa ma ierti, si sa incepi usor sa capeti incredere in mine din nou. Sincer. Ii dau dreptate mamei la faza asta. Pentru ca tu stii cum sunt. Stii de ce sunt capabil. Stii ca nu sunt asa. Stii ca ma iubesti, da-o-n cacat de treaba. Stii asta, simti asta, dar iti impui sa uiti.
O relatie e moarta cand nu mai sunt momente. Asa gandesc eu. Cand pur si simplu iti dai seama ca nu mai pot exista momente. Nici bune, nici rele. Ci doar „sunteti impreuna”. Atat. Noi nu aveam asa ceva. Noi aveam momente. O groaza. Si inca avem si putem avea. Dar nu vrei. Esti orbita de ce-am facut. Si-ti dau dreptate. Am fost prost, recunosc, dar imi pare rau. Nu m-am mai simtit niciodata atat de rau dupa ce am mintit pe cineva. Pentru mine asta inseamna ceva. Sper sa-ti dai seama ca putem fii noi din nou. Ca vreau sa am momente cu tine si la mare. Sper ca realizezi ca te iubesc si ca o spun pe bune dreptate. Incearca. Incearca sa ma crezi. Incearca sa treci peste. Am incredere in tine ca poti. Mi-ai cerut sa te uit. Sa nu te mai caut sau sa-ti zic ceva. Nu pot. Imi cer scuze, asta chiar nu pot.
S-ar putea sa te doara-n pula de ce-am scris, sau poate nu. Nu stiu. Sincer, cred si sper ca tii la mine. Si ca o sa te gandesti de doua ori inainte sa arunci pentru o prostie totul.
„Ionel si Maricela se iubeau, se iubeau si se iubeau … Si au trait fericiti pana la adanci batraneti.” – Sa ma cac pe batranetea lor, eu tot te iubesc in modul meu.